Călătorie pe meleagurile Afroditei
Mereu m-am întrebat cum o fi să trăieşti pe o insulă pustie? Ceea ce izvodeşte mintea umană este fascinant faţă de acest subiect, însă realitatea poate fi una cu imaginaţia sau nu. Şi iată că am avut ocazia să pun piciorul pe o insulă, ce-i drept, deloc pustie, însă acest lucru nu m-a impiedicat să-mi văd visul cu ochii.
După un drum de vreo două ore cu avionul, de cum am păşit în aeroport, am recunoscut aerul mediteranean pe care mi-l imaginam la orele de geografie, o adiere călduţă care mă învăluia şi mă pătrundea în adâncul spiritului. Republica Cipru aparţine atât grecilor, cât şi turcilor, cu menţiunea că regiunea grecească este membră a Uniunii Europene, iar regiunea turcă, partea de nord a insulei se numeste Republica Turcă a Ciprului de Nord şi încă este în curs de aderare la Uniunea Europeana. Primii paşi, bineînţeles, i-am făcut de partea grecilor, în plin anotimp răcoros pentru localnici, însă pentru mine ar fi semănat cu o primăvară târzie.
Timp de 30 de zile, am petrecut o “vacanţă de vară” exuberantă în Larnaca, al doilea port comercial al insulei Cipru, unul dintre cele mai vechi oraşe europene unde se află şi principalul aeroport al insulei. Astfel am descoperit că aici este locul potrivit pentru a îmbina în chip inspirat tradiţia cu elemente de modernitate, şi că aşezarea are câte ceva de oferit pentru fiecare turist. Cipriotii cred că dacă le vizitezi ţara le faci un compliment, de aceea am fost întâmpinată cu ospitalitate şi prietenie. Insula este mare şi generoasă, cu peisaje absolut impresionante. Pe coastă, plajele sunt strălucitoare şi nisipul foarte fin, iar în interiorul insulei te întâmpină pădurile dese de pini ce acoperă munţii Troodos, bisericile bizantine răspândite în toată insula, dar şi bogăţiile din Ayia Napa sau plantaţiile de portocali şi culturile de viţă-de-vie de pe lângă Limassol. Istoria, prezentă aici încă de pe vremea zeilor, de când se spune că zeiţa Afrodita s-a născut pe aceste meleaguri, şi-a lăsat amprenta în cultura şi arhitectura cipriotă.
Crăciun în stil grecesc pe malul mării
Aflându-mă aici în perioada sărbătorilor de iarnă, am avut şansa să intru în spiritul Craciunului cipriot, lăsându-mi privirea încântată de frumuseţea ornamentelor de Crăciun care decorau oraşul Larnaca, de magazinele cu oferte promoţionale ce îţi furau ochii prin contraste de culori, cât şi prin preţuri avantajoase.
Seara de Ajun am petrecut-o într-un restaurant cu specific cipriot. Muzica grecească cântată live a creat un fond muzical propice degustării de bucate tradiţionale. Carnea la grătar şi specialităţile proaspete de fructe de mare sunt foarte populare. Meniurile includ kebab, dolmas (sărmăluţe în foi de viţă) şi la tavă - un ostropel foarte gustos, cu carne, ceapă şi mirodenii. Dacă ajungi în Cipru, nu ezita să mănânci mezze, o mâncare tradiţională, constând într-un platou asortat cu diferite gustări cu specific local. Fructele proaspete sunt foarte răspândite, iar în materie de dulciuri, nu ezita să guşti delicioasa baclava.
Sfârşitul şederii mele pe insulă a coincis cu seara de Revelion. Scena pentru concertul live organizat de primăria locală a fost asamblată pe strada Finicudes, o străduţă pavată ce duce spre Marina, portul unde cea mai mare firmă de iahturi – Azimut Yachts îşi are sediul. Concertul a adunat în jurul orei douăsprezece, la trecerea în noul an o sumedenie de etnii unite prin sentimentul de exuberanţă, de optimism şi speranţa că anul care va urma va fi unul şi mai bun.
1 Ianuarie, 2009, ora 6.00, un ton elegant şi puţin imperativ mă trezeşte din visare : “ Please fasten your seatbelts!”
p.s.: Astăzi, 20 iulie 2010 sunt din nou aici. M-am reîntors să descopăr multele lucruri care mi-au mai rămas.
