Gânduri fracturiste - poezii

Light in Glamour 

mi descleştez în lentoare dinţii şi respir haotic pe nas
o dată pe lună mi se întâmplă să dau mâna cu câte un necunoscut
venit aleatoriu din câte o carte scrijelită pe bilete de tramvai
din stânga colţului din dreapta al bucătăriei mă pătrunde un miros uscat
probabil vecinul de la trei şi-a spălat creierul pe conductă
ca în fiecare marţi pe la ora şase
mi-am deschis un cont în copacul conectat prin usb la divinitate
m-au pus să le semnez un cec ciuciulit
e atât de ciuciulit încât m-am gândit că îl vor folosi ca hârtie igienică
e problema lor
câteodată îmi vine să-mi aprind un glamour light
m-am gândit că e posibil să-mi mai ia din fierbinţeala urechii negăurite
urechea din care ieri mi-a ieşit o venă putredă
a dat cu capul de aer şi s-a întors înapoi
de dimineaţă trăiesc un problem:
de ce există cuvântul ubicuu?( dacă numai nimicul este ubicuu)
răspunsul îl bănuiesc : dacă este ubicuu înseamnă că mă trăiesc cu el încă de dimineaţă




Dragostea a fugit la apartamentul 9 

uneori mai visez dragostea
mi se arată voluptoasă şi are deasupra sprâncenei stângi o cusătură verde
prima dată m-a întrebat dacă nu ar trebui să-şi strâmteze puţin buzunarele
mi-a luat degetul mic şi mi l-a plimbat prin ele
e exact ca atunci când îţi porţi degetul prin gură
m-am gândit că nu ar avea rost să le strâmteze
i-am spus că nu
a doua oară era în acceleratul de Iaşi
clasa a doua
s-a uitat la mine pierdută şi m-a dat cu capul de geam
şi-a uitat puterea în frigider la mine
că de altfel nu aş mai fi prins-o şi ieri sub pat
ieri i-am spus că nu o cunosc
s-a dus la apartamentul 9 să se culce
am făcut-o uşuratică
s-a întors furioasă
era ca o copilă naivă
nu şi-a luat privirea de la mine cât i-am împachetat puterea
aşa îngheţată cum era
slăbită şi-a pus-o în buzunar
a plecat la apartamentul 9
azi am găsit bilet în uşă : "mi-am strâmtat buzunarele"





poveste fară topică anume 

le-aş numi începuturi de viaţă
creioane contur pentru ochi de femei
designer`ul perfect al sufletelor întinse pe sfoară la uscat
ştiu că e acolo şi ştiu că şi ea aşteaptă să-i scrie cineva scenariul
e regizor...scrie versuri cu unicul său neuron perfect de imperfect
şi-a găurit sprânceana ca să poată prelucra câte un gând pe saptămână
scrie frumos şi e timid
e receptiv la cerinţele publicului
ştie să păşească pe scena din spatele scenei
l-am auzit vorbind de fanteziile lui muşcându-şi buzele
ştergându-şi faţa în cele din urmă cu mâneca bluzei ei
ea l-a sorbit din priviri şi i-a legat mâinile cu aceeaşi mânecă
muşcându-şi şi mai tare buzele colorate cu pan până la sânge
ea e scriitoare...iubeşte poezia filosofică
crede în miracole şi ştie că cineva iubeşte cum iubeşte şi ea
de ieri îşi va juca scenariul sâmbăta
păşind ca o desfrânată prin zăpadă şi acoperindu-şi mereu degerăturile
care o dor pe creier...acolo unde o doare şi atunci când plânge
nu a mai plâns de mult de aceea fură roua florilor
şi plânge cu lacrimi de mir
e falsă!
sufletele lor se iubesc în taină
trupurile se detestă
minţile complotează
inimile cântă
paşii se pierd în cel din urmă ecou al sălii de teatru
miroase a ars...sunt piromani
au umplut venele cu paie şi le-au dat foc
scaunul 101 e incendiat apocaliptic
cei doi pompieri păşesc pasivi spre locul înfundat de liniştea mormântală
a mai rămas cenuşa picăturilor de rouă şi scenariul pentru sâmbăta viitoare

ultimul bilet l-am cumpărat eu
am să merg la teatru
am să plâng...şi atât!







pocnind din degetele tale 

iubesc acele tatuaje impregnate în porii fiinţei tale
şi acum mai am markerul gol şi prăfuit pe birou
il sărut mereu chiar şi atunci când am carenţă de salivă
apăsat şi panicat păşesc pe coridorul unde vocile noastre se regăseau
atunci când deliberam gândurile de bastarzi perfecţionişti şi jalnici
sub becul palid ce ne-a ars creştetele nouă luni şi două zile
molii spirituale îşi împreunează mâini de copii cu spinări amorfe
câte scrisori de 'bun venit' primeşti într-o zi în plicuri de plumb umed
de atâtea ori ea primeşte o palmă violentă peste faţa-i crispată
miroase a gol de peşteră
mănânc seminţele decojite şi putrede la dejunuri în timpi muzicali
scriind scrisori cu sori de zori în flori de nori cu pori
ştiai bine că frigurile nu îmi fac bine
iar golurile din inimi de fete nu se refac niciodată pocnind din degetele tale
de ce ai crescut iubirea în apa sărată a duşurilor matinale
acum unde ascund frustrări de sare din creierul deshidratat de dol
poate ploile mărunte şi aspre mai ştiu să-mi erodeze sângele
priveşte-o tremurând ca să-ţi sufle-ntr-un buzunar descusut de ea însăşi
tu ştii să simţi gheaţa ca un clocot şi ura ca iubire
udă-i zborul
şterge-i fruntea
cântă-i o romanţă şi elibereaz-o...las-o singură
îşi iubeşte mult singurătatea
strânge-o la piept ca pe o carte şi sărut-o pe degetele mari
e femeia ce simte durerea în vârful degetelor înţepate cu ace de siguranţă
priveşte-o de la distanţă şi strig-o răguşit
e doar o Ea...o umbră de femeie ce-şi pierde rostul printre petalele florilor
presărate pe drumul unui nou şi 'bun venit'







îşi priveşte unghiile roase şi ridate
cu ochi de fecioară pătrunsă de viaţă
îi place să-şi scrie melodrama gândindu-se la el
el îşi fumează Black Stone`ul de zi cu zi gândindu-se la ea
ea îşi sufocă plămânii până la leşin tamponându-şi creierii
aşa cum a sfătuit-o el
îi vezi împreună spălându-şi în fiecare zi mâinile la rădăcina portocalului lor
e tabloul lor pictat cu degetele de la picioare a unui artist mort
ei au propria lege a atracţiei smulsă din universul pariurilor pierdute
spune-le să zâmbească unui creştet de copilsă-şi taie pielea care le atârnă sub călcâi
dar au timp...au timp pentru că pot să-l recunoască atunci când le vorbeşte despre ei
e timpul lor trăit în comă alcoolică şi criză de asfixiere
le-aş citi despre ultima ninsoare din deşert
le-aş dărui câte o clepsidră cu apă
i-aş trezi, sărutându-i pe frunte cu buzele strivite şi sângerânde
îmi plac fanteziile lor de copii naivi şi plini de sine
le-aş răni orgoliul într-un pahar cu gin tonic
apoi îl voi injecta în rana deschisă de sub unghie
urlându-le în timpane U`ul disperării şi al frustrării

vor fi fericiţi...e dorinţa dementă pe care şi-o sorb din fiecare ţigară
e doar un Wish...pierdut şi regăsit odată cu Iubirea